1.United Nations For a Free Tibet (Romania)

Despre noi :

United Nations For a Free Tibet (ROMANIA) este filiala pentru Romania a organizatiei non-guvernamentala UNFFT si a fost infiintata incepand cu data de 10.12.2011,cu scopul de a reprezenta,sustine si a sprijini toate demersurile si activitatile duse pe cale pasnica si diplomatica in Romania,pentru un Tibet Liber si oamenii sai.

Misiunea noastra :
Este de a,atrage atentia opiniei publice la ceea ce se intampla de mult timp in Tibet din 1949 si pana azi.Militam pentru un Tibet Liber si respectarea Drepturilor Omului in aceasta regiune.Cerem retragerea Armatei Chinezesti cat si incetarea de catre aceasta si a Partidul Comunist Chinez,a represaliilor,torturilor,distrugerilor,arestarilor sau mai pe scurt, a Genocidului fata de poporul tibetan,religia si cultura lor cat si impotriva preotilor buddhisti din aceasta regiune.Tibetul este parte din Leaganul Civilizatiei noastre,nu trebuie sa dispara! Sustinem si sprijinim toate actiunile duse pe cale pasnica si diplomatica,pentru un Tibet Liber si poporul sau!The Tibet is part of the Cradle of our Civilization, he sould not disapear! We encourage all the action using peaceful ways and diplomatic,for a Free Tibet and his people!
Scurta introducere :

Situat în centrul Asiei, micul platou este adeseori denumit „acoperişul lumii”, ca urmare a faptului că se află la o altitudine ce atinge pe alocuri 4.900 de metri, cea mai înaltă regiune din lume.

Sub tutela Chinei

Din secolul 17 şi până în anul 1949, Dalai Lama a fost unica figură ce reprezenta autoritatea în Tibet, atât politică şi administrativă, cât şi religioasă. Având capitala în Lhasa, Tibetul şi-a proclamat independenţa faţă de China în 1911, profitând de atmosfera destul de incertă ce domnea la Beijing, în ajunul prăbuşirii dinastiei Qing. Totuşi, China nu a renunţat niciodată la ideea că acel mic platou face parte din teritoriul său, iar Tibetul a beneficiat, între 1912 şi 1949, de o perioadă de respiro, în care a fost o ţară independentă de facto, fără ca să-i recunoască cineva în mod oficial acest statut.

Lucrurile s-au schimbat în 1949, când la putere în China a ajuns Partidul Comunist, după încheierea războiului civil. Pe 1 octombrie, în acel an, a fost proclamată Republica Populară Chineză, iar în anul următor aceasta şi-a trimis armata pe „acoperişul lumii”.

După înfrângerea fără drept de apel a micuţei armate tibetane, care număra 5.000 de oameni, faţă de cei 40.000 ai Chinei, Tibetul a semnat aşa-numitul Acord în 17 puncte. Iar de atunci, orice ţară din lume ştie că această regiune aparţine puterii de la Beijing.

Guvernul în exil

Mulţi tibetani au reuşit să fugă din ţara lor, din anii ’50 şi până astăzi, în marea lor majoritate refugiindu-se în India. Acolo, în Dharamsala, funcţionează Guvernul tibetan în exil, condus de însuşi Dalai Lama, liderul spiritual şi, în acelaşi timp, politic al tibetanilor de pretutindeni. El însuşi a fost nevoit să îşi părăsească ţinutul natal, după numeroase încercări de a dialoga cu autorităţile chineze.

Cine este acest Dalai Lama, acest personaj parcă învăluit într-o aură de mister? La prima vedere, este doar un bătrânel simplu şi blajin, cu o privire inocentă şi liniştită. Se îmbracă mereu la fel, în veşminte galben-portocalii, indiferent dacă se află la templu sau în vizită la Casa Albă. Privindu-l, nici nu ţi-ar veni să crezi că este inamicul inamicilor pentru regimul comunist chinez, cel mai mare duşman al poporului şi al stabilităţii acestuia, în opinia autorităţilor de la Beijing.

Dalai Lama, la doi ani

La naştere, pe 6 iulie 1935, a primit numele Lhamo Döndrub (sau Thondup). Era al cincilea din cei şaisprezece copii ai unei familii sărace de fermieri din Tengtser, provincia tibetană Amdo. Deşi familia lui era una relativ înstărită, doar nouă dintre copii au supravieţuit până în adolescenţă. Pe când avea doar doi ani, a fost descoperit ca fiind cel de-al 14-lea Dalai Lama, reîncarnarea predecesorului său, destinul fiindu-i, astfel, stabilit.

Şi povestea descoperirii lui este una fascinantă. După moartea celui de-al 13-lea Dalai Lama, a fost organizată o operaţiune de căutare a succesorului acestuia. Capul defunctului Dalai Lama, îndreptat iniţial spre sud, s-a întors, în mod misterios, spre nord-est, arătând astfel direcţia în care trebuia începută căutarea. Ulterior, unul dintre „oficialii” însărcinaţi cu delicata misiune a avut o viziune, în care îi apărea clar că în regiunea Amdo avea să îl găsească pe cel de-al 14-lea Dalai Lama.

După mai multe cercetări în zonă, au găsit şi casa descrisă în viziune, cea a părinţilor lui Lhamo, un băieţel de doar doi ani. Aveau cu ei jucăriile defunctului Dalai Lama, amestecate cu alte obiecte, şi le-au prezentat pe toate micuţului. În mod surprinzător, acesta a ales, fără greşeală, toate obiectele care îi aparţinuseră fostului lider, iar cei prezenţi au fost de acord că el este cel de-al 14-lea Dalai Lama, reîncarnarea celui de-al 13-lea.

Misiune deloc uşoară

La patru ani, a fost luat de acasă şi dus, în cadrul unei procesiuni tradiţionale, în Lhasa, unde a fost organizată o ceremonie prin care era recunoscut ca reîntruparea lui Dalai Lama. După pregătirile de rigoare, pe 17 noiembrie 1950, după ce împlinise 15 ani, a fost „înscăunat”, dacă se poate spune aşa, începându-şi misiunea pentru care fusese născut, aceea de lider spiritual al budiştilor tibetani. Dar nu avea să fie o misiune uşoară.

Actualul Dalai Lama, numit, pe scurt, Tenzin Gyatso (şi, complet, Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso), a avut ghinionul să ajungă lider la doar o lună după ce China invadase Tibetul, în octombrie 1950. A încercat timp de 9 ani să reziste regimului chinez, s-a întâlnit chiar cu Mao Zedong, în 1954, însă, după ce şi mişcarea de rezistenţă anti-comunistă a fost înfrântă, Dalai Lama s-a văzut nevoit, în 1959, să plece în exil, în India, unde a trăit în tot acest timp, fără să mai poată spera că ar putea reveni în Tibetul natal.

În India a organizat guvernul tibetan din exil şi a continuat să lupte, pe diverse căi, pentru eliberarea Tibetului şi pentru libertatea adepţilor săi, care înfruntă zilnic moartea pentru a trece fraudulos graniţele comuniste, în încercarea de a ajunge la liderul lor spiritual.

Mica Lhasa

Circa 80.000 de tibetani l-au urmat în exil, în mica Lhasa, cum este numită localitatea indiană care îi găzduieşte. Acolo, Dalai Lama a încercat să recreeze cât mai fidel condiţiile de viaţă din Tibet, mai ales sistemul de învăţământ, cu ajutorul căruia se străduieşte să menţină vii în rândul copiilor limba, religia, istoria şi cultura tibetană.

Tot acolo a înfiinţat, încă din 1959, un Institut Tibetan de Arte, apoi un Institut pentru Studii Superioare, adresat special tinerilor tibetani. Totodată, a susţinut finanţarea şi construirea a peste 200 de mănăstiri, dorind cu orice preţ să conserve acel stil de viaţă unic al călugărilor budişti.

După nenumărate apeluri la Organizaţia Naţiunilor Unite, ani la rând, acest organism internaţional a adoptat trei rezoluţii, prin care Chinei i se cerea să respecte drepturile civile ale tibetanilor şi dorinţa lor de afirmare. în 1963, Dalai Lama a proclamat şi o Constituţie democratică pentru tibetani, croită după Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, Parlamentul tibetan în exil este ales, la fel ca orice alt parlament din lume, prin vot universal, la care participă toţi cetăţenii tibetani, oriunde s-ar afla ei, împrăştiaţi pe mapamond. Ulterior, „aleşii” formează Guvernul, aflat tot în exil.

Un altfel de lider

Tenzin Gyatso este un Dalai Lama diferit faţă de predecesorii săi, fiind forţat, desigur, şi de condiţiile politice să iasă mai mult în faţă pentru a-şi susţine cauza. Este un orator foarte talentat şi îi place să călătorească prin lume, fiind primul lider tibetan care a mers vreodată în Occident.
De altfel, începând cu anul 1967, el a început un adevărat turneu, care a inclus peste 45 de ţări. Pe 17 octombrie 2007 a ajuns şi în SUA, iar în ziua următoare a apărut în public alături de preşedintele american George W. Bush (stabilind o nouă premieră, astfel), din mâna căruia a primit Medalia de Aur, cea mai înaltă distincţie a Congresului american. Desigur, această întrevedere şi onorurile acordate lui Dalai Lama au stârnit mânia Beijingului, autorităţile chineze protestând oficial şi vehement faţă de primirea la Casa Albă a unui „separatist periculos”.

Întâlniri cu lideri religioşi din toată lumea

În 1973, Dalai Lama s-a întâlnit cu Papa Paul al VI-lea, la Vatican, iar cu Papa Ioan Paul al II-lea a avut opt întrevederi, începând cu anul 1980. În 2006, a avut ocazia să discute şi cu Papa Benedict al XVI-lea. A călătorit şi în Israel, de trei ori, întâlnindu-se cu lideri religioşi evrei, dar şi în Marea Britanie, unde a intrat în contact cu capii Bisericii Anglicane. În plus, a ţinut neapărat să întâlnească lideri musulmani, hinduşi şi ortodocşi, reuşind să stabilească un dialog inter-confesional fără precedent.

Ca urmare, indiferentă la protestele Chinei, lumea l-a preţuit mereu pe acest Dalai Lama, care a primit în 1989 premiul Nobel pentru Pace. În aprilie 1995, revista „Time” îl includea pe Dalai Lama în topul celor mai influente personalităţi ale lumii. Totuşi, se pare că nu destul de influentă pentru a obţine mult-dorita independenţă a ţării sale, pentru care luptă de atâţia ani.

Budismul şi adepţii săi

Budismul, religie şi filosofie orientală, a apărut în India, în secolul 6 î.Hr., însă cea mai mare răspândire, mai ales în Asia, a avut-o începând cu secolul I, d.Hr.

Budismul se bazează pe învăţăturile lui Buddha (Gautama Siddharta), gânditor indian ce a trăit în India, în perioada 563-483 î.Hr., şi aparţine grupului de religii dharmice, alături de Hinduism şi Jainism.

De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase scindări, astfel că în zilele noastre adepţii acestei religii se impart, cel mai frecvent, în trei categorii, mai ales în funcţie de zona geografică în care se află: Theravada, budismul est-asiatic şi budismul tibetan.

Budismul tibetan este o ramură a budismului întâlnită mai ales în China, în Tibet, Mongolia Interioară şi provincia Qinghai. în întreaga lume, budismul are circa 400-500 de milioane de adepţi (cifrele diferă, în funcţie de sursă), între care mulţi trăiesc în Occident, iar câţiva fac parte din categoria celebrităţilor – Richard Gere, Steven Seagal, Orlando Bloom, Leonard Cohen, Keanu Reeves, Oliver Stone, Uma Thurman etc.

*** FREE TIBET ****

Pentru informaţii sau ajutor UNFFT cu donaţii, vă rugăm să trimiteti e-mail la:

unfft@gmx.com
Suntem la 501 (C) 3 organizaţie/impozit scutite

United Nations for a Free Tibet
P.O. Box 10044
OAKLAND, CA 94610
secretary: Ron Streitz

Acceptam cu recunostinta donatiile dvs.: pentru donatiile in cec,va rugam sa trimiteti la adresa de mai sus.

O metodă mai uşoara pentru donatiile dvs.este prin intermediul PAYPAL,care il găsiţi pe site-ul nostru:
http://unitednations4freetibet.com/

Detalii de contact

Email

unfft@gmx.com

Site web

http://unitednations4freetibet.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s